Ai relația cea mai potrivită

La prima vedere, părem o societate preocupată mai mult de bunăstarea materială, iar de când cu pandemia pare să acordăm o atenție deoasebită sănătății.

Dar, în realitate, viața oamenilor este influențată în toate sectoarele ei de : emoții, relații și de (ne)împlinirea sufletească.

Vorba poetului : „ căci unde dragoste nu e, nimic nu e”

Când mi-am invitat abonații de a veni cu propuneri de subiecte pentru articolele mele, am primit, în proporție de peste 90 %, propuneri care vizau în principal relațiile de iubire, cu întrebări de genul :

cum se poate ajunge la o relație frumoasă de iubire ?
cum alegi cel mai potrivit partener ?
ce greșeli să evităm pentru a nu distruge o relație ?…

Nimeni nu deține răspunsul, universal valabil, la întrebările de mai sus, dar din experiența mea și a altora, din cunoașterea căpătată în domeniul profesional, vă pot împărtăși câteva lucruri astfel încât să nu ajungeți la suferință.

Evită să copiezi viața de cuplu a altora.

Avem tendința de a recompune în cuplul nostru atmosfera din famiia de bază, atât comportamentul cât mai ales modul de a iubi și a ne arăta iubirea, așa cum o faceau cei care ne-au crescut.

Dacă la asta mai adăugăm informațiile primite din anturajul nostru, ajungem să trăim viețile altora în speranța că „ dacă lor le este bine, ne va fi bine și nouă”.

Se spune, pe bună dreptate, că ești media primilor 5 oameni pe care îi frecventezi cel mai des. Anturajul te influențează în permanență fără să-ți dai seama.

Nu vei ajunge niciodată mai departe, mai sus, decât cei din grupul tău apropiat. Nu vei avea alte valori decât cele importante pentru ei. Mai ales dacă faci parte dintre acei oameni care nu pot trăi în solitudine (a nu se confunda cu singuratatea) și pentru care părerea celorlalți are mare greutate în alegerile personale.

De ce ? Pentru că vrei să fii acceptat de acest anturaj și nu vrei să fii ironizat sau exclus, așa cum se întâmplă cu cei care doresc altceva de la viață decât restul grupului.

Cu ceva timp în urmă am fost întrebată ce părere am despre un cuplu în care soția se lăuda cu relația reușită pe care o are, spunând care este secretul ei : „îl las să facă ce vrea El, pleacă când vrea El de acasă, vine acasă când vrea El, facem sex când vrea El… ”

Dacă bunica mea ar fi auzit această poveste, la nivelul ei cu școală puțină dar muuultă înțelepciune, ar fi spus : „ nu te aștepta să fii fericită cu ăsta, n-ai să vezi iubire de la el, că e specia asta care se numește – izmene pe călător ”.

Situația nu este nici de condamnat, nici de lăudat.

Poate că situația de mai sus mi-a fost prezentată doar parțial (?) și de fapt sunt multe lucruri care îi leagă pe cei doi, NU doar FRICA și niște interese materiale.

[ Și eu sunt de acord cu libertatea fiecăruia de a face ce vrea, când vrea, fără a cere voie. Este nevoie doar să-l înștiințăm pe celălalt despre ceea ce vrem să facem, cât lipsim de acasă pentru a nu-i produce îngrijorare.

Nimeni nu este stăpân pe mintea, corpul și viața altcuiva – nici măcar în baza unui act de căsătorie, pentru că suntem datori în primul rând față de bunăstarea noastră și apoi a partenerului (dacă și numai dacă aceasta nu ne aduce nouă prejudicii). Dar asta nu înseamnă că încurajez libertinajul și tradarea.

Este vorba de o libertate care vine din iubire, respect și înțelepciune, NU din frică – prin anulare personală ]

Sunt multe cupluri formale (de ochii lumii), în care nevoile lor se opresc la nivel bazic și de multe ori chiar și acele nevoi sunt rezolvate în afara cuplului. Iar asta nu are nici o legătură cu studiile absolvite ci cu evoluția lor spirituală.

Acolo unde cei doi nu se pot conecta mental, emoțional, unde sunt evitate discuțiile pe teme și subiecte profunde, este clar o dovadă a lipsei de sinceritate, de încredere în partener și a imaturității lor emoționale.

Probabil se complac în acea relație, din motive de interes și profit, frică de singurătate, frică de gura lumii care judecă și condamnă o persoana singură….

Și nu din „iubire” și conexiune reală.

Alte ființe (animalele domestice sau sălbatice) NU sunt în stare să se conecteze decât prin corpul lor, dar ele nu sunt oameni. Ființele umane sunt capabile să se conecteze în multe moduri diferite și profunde, nu doar corporal.

Înteresul pentru corp, oricât de perfect ar arăta acesta, dispare după un timp. Și atunci ce rămâne, dacă doar asta v-a unit, dacă nu ați fost capabili să aduceți în relație și alte dimensiuni ale ființei umane ?

Crezi că ți se potrivește relația explicată mai sus ?

Uită-te în interiorul tău când ești spectator la acest gen de relație !

Ce stârnește, ce încurajează în tine ?

Lenea / indolența ?
Superficialitatea ?
Devalorizarea noțiunii de iubire dintr-o relație ?
Deformarea și defăimarea imaginii de bărbat / femeie ?
Umilința ?
Egocentrismul ?
Transformarea ta într-un mecanism robotizat, fără emoții și empatie față de cei din jur ?

Dacă doar atât primești din anturajul tău, atunci nu te mira de ceea ce vei deveni în urma adoptării acestui model. Și, de fapt, ceea ce alegi din tot ce ai în jurul tău, aia te definește pe tine.

Pentru că întotdeauna ai relația cea mai potrivită pentru tine în acel moment. Poate nu cea mai confortabilă, nu cea mai plăcută, dar în mod sigur este relația care te ajută în acel moment și care poate aduce corecții și îmbunătățiri personalității tale, dacă ești deschis către evoluție.

Noi nu atragem ceea ce vrem, atragem ceea ce suntem.

Poți evolua alături de partener, de preferat împreună cu el. Sau singur. Dar atunci când evoluția unuia dintre cei doi o depășește cu mult pe cea a partenerului, relația intră în suferință și despărțirea devine inevitabilă.

Este necesar să te uiți la niște lucruri pe care ți le oglindește acel om din viața ta, nu degeaba se află lângă tine. Dacă tu integrezi informația primită și faci munca ta interioară este posibil ca relația – fie să se termine, fie să evolueze într-un mod cu totul diferit. Oricum va fi spre binele tău.

A arunca vina pe alții, pentru părțile urâte din caracterul tău : „asta e de la bunicu, asta e de la tata / mama, …care făcea și dregea …” nu te salvează de munca proprie. Este nevoie să te comporți ca un om matur care dorește să producă schimbarea.

Când sunt probleme într-un cuplu, de obicei vine la terapie partea feminină, mărturisindu-mi că partenerul nu vrea, pe motivul că problema nu este la el. Așa că azi am să transmit ceva celui care se crede perfect.

A rămâne în stadiul de victimă și a te plânge oriunde (la oricine), de parteneră (fosta sau actuala) te păstrează în stadiul de copilaș neajutorat, nicidecum de barbat. Iar acei „prieteni” care îți dau dreptate și îți plâng de milă, nu te ajută, te infantilizează și mai mult. Toată lumea știe că problemele dintr-un cuplu sunt provocate de ambii parteneri și pot fi rezolvate doar prin contribuția amândurora.

Dacă vrei să afli cât de bună partidă ești ca bărbat, fă urmatorul exercițiu : închipuieste-ți că ești tată de fată și ții foarte mult la fericirea ei.

Pune-ți întrebarea : cât de fericită ar fi fiica mea alături de un bărbat ca mine ?

Este vorba de comportamentul tău în relația cu femeile, crezi că i-ar fi bine să fie tratată la fel, să primească doar cât (ce) oferi tu unei femei ….?

De multe ori greșelile noastre le plătesc urmașii noștrii și nu înțelegem de ce. Poate că lecțiile primite de noi nu ne mai dor, am învățat să ne detașam de ele. Dar viața ne corectează prin alții, care sunt împortanți pentru noi și sunt mai vulnerabili, ale căror dureri și neîmpliniri ne dor mai mult decât ale noastre.

Nu sunt nici prima și nici singura persoana care susține aceasta, iar cazuistica mea și a altor terapeuți demonstrează asta.

Partea bună este că oricând ne putem corecta, și putem schimba ceea ce am preluat greșit de la alții. Și odată cu această schimbare greșelile întregului tău neam sunt stopate, nu se mai transmit transgenerațional.

În fiecare zi ai șansa de a-ți lărgi orizontul conceptual și de a-ți extinde limitele vieții și lumii tale, de la modul cum te percepi pe tine și cum îți valorizezi propria ta existență, până la modul în care viața îți va răspunde potrivit acțiunilor tale.

Fiecare convingere pe care nu o extinzi și nu o înlocuiești la timp, te va ține blocat/ă într-o realitate care NU se poate dezvolta decât până unde permite limita acelei convingeri.

Astăzi ești suma convingerilor tale.

Mâine poți schimba total lumea ta, iar odată cu tine va renaște o întreagă umanitate prin exemplul tău – îndeosebi dacă ești părinte.

Revenind la întrebările de la începutul articolului am să răspund scurt :

– cum se poate ajunge la o relație frumoasă de iubire ?

răspuns : Prin iubire

– cum alegi cel mai potrivit partener ?

răspuns : Fii tu partenera / partenerul potrivit

– ce greșeli să evităm pentru a nu distruge o relație ?

răspuns : Recitește articolul „Oare mai există vreo speranța ?” :

Partea 1-a https://magdalenaciuca.ro/oare-mai-exista-vreo-speranta/

Partea 2-a https://magdalenaciuca.ro/oare-mai-exista-vreo-speranta-partea-2-a/

Te îmbrățișez, Magdalena