Fac parte din acea generație în care copilul era mângâiat doar în somn, ca „să nu și-o ia în cap” (= să nu devină prea răsfățat).
Ceea ce nu știau părinții noștri era importanța vitală a atingerii pentru sănătatea emoțională a individului. Aici vorbim despre atingerile obișnuite, non-sexuale (o mângâiere plină de compasiune, o bătaie pe spate pentru îmbărbătare sau încurajare, o strângere de mână în semn de recunoștință..)
Iată câteva dintre beneficiile îmbrățișărilor:
– Nivelul hormonilor fericirii (oxitocină, dopamină, serotonină, endorfinele) crește, iar nivelul hormonului de stres, cortizolul, scade;
– Starea de spirit se îmbunătățește și crește sentimentul de siguranță, reducând simptomele depresie;
– Activează cortexul frontal, crescând creativitatea și puterea de învățare;
– Reglează funcționarea inimii, crește nivelul de oxigen și scade presiunea inimii;
– Crește imunitatea, fapt ce duce la o rată a îmbolnăvirilor scăzută;
– Reduc durerea provocată de o procedură medicală;
– Elimină blocajele energetice și emoționale reducând sentimentul de anxietate sau frică în situațiile dificile de viață
Pentru mine, îmbrățișările au intrat în obișnuință (normalitate) abia acum 20 de ani – când am mers în prima tabără de dezvoltare personală. Chiar dacă ni s-a explicat la început de curs importanța îmbrățișării, tot am avut niște rețineri. Aveam impresia că am nimerit într-o sectă unde toată lumea (necunoscută) îmbrățișează pe toată lumea. Asta se petrecea la începutul și sfârșitul zilei, așa ca un ritual.
Apoi am început să mă documentez și am înțeles că pielea nu este numai cel mai mare organ al corpului (~1,8 mp) dar este și cel mai important. O ființă umană poate trăi fără auz, miros, văz, gust, dar nu poate supraviețui fără simțul tactil > fără piele. Probabil cunoașteți cazurile de accidente cu arsuri grave care au avut consecințe fatale.
Textura și aspectul pielii se pot schimba în funcție de cât este de mângâiată, spun specialiștii. Cei tandrii au o piele catifelată, moale, fină și sensibilă; o ființă lipsită de tandrețe va avea o piele uscată și aspră.
Pielea este cel mai fin dintre simțuri, fiind capabilă să descifreze mesaje complicate și rapide. Să nu uităm că orbul citește literalmente cu pielea. Se spune că Helene Keller (susținătoare a drepturilor persoanelor cu dizabilități, activistă politică și lectoră) era surdă, mută și oarbă, dar se bucura pe deplin de frumusețea unor simfonii folosindu-se de tălpile picioarelor, prin care percepea vibrațiile podelei.
Am enumerat mai sus beneficiile îmbrățișărilor, dar este bine să vorbim și despre efectele când acestea lipsesc, sau când sunt aplicate în momente nepotrivite.
Copilul nemângâiat își va crea o carapace pentru a deveni nesimțitor, ca pe viitor să nu sufere. Acești copii nemângâiați au relații dificile cu propriul corp: mersul este rigid, greoi, gesturile sunt lipsite de grație și în general sunt neîndemânatici.
În relația cu ceilalți, la maturitate, sunt: lipsiți de tact, chiar grosolani, își exprimă cu greu emoțiile și chiar le neagă. Nu știe să primească dar nici să ofere tandrețe. Chiar și a ține de mâna pe cineva sau a da/a primi o îmbrățișare îl pune în dificultate.
Relațiile de cuplu sunt afectate foarte mult, negativ, atunci când bărbatul nu știe să folosească gesturi tandre față de partenera sa, decât pe cele cu tentă sexuală și doar atunci când are nevoie de o partidă de sex.
Asta o umple de dezgust și ranchiună pe femeie. Se simte folosită și nu va uita să-i plătească pentru această lipsă de pricepere și nepăsare, în alte circumstanțe. Își va arăta dezaprobarea prin lipsă de respect, prin critică și agresivitate verbală, în tot felul de momente care nu au legătură cu viață lor intimă.
Și bineînțeles îi va refuza actul sexual invocând tot felul de motive. De ce? Pentru că nu există sinceritate între ei, nu sunt suficient de intimi emoțional pentru a spune tot ce simt și ce nemulțumiri au.
Pentru că, pe bărbat îl cunoști cu adevărat în pat, nu după tăria penisului, ci după blândețea mâinilor sale. Acolo dovedește sentimentele pe care le are față de femeia lui, în funcție de cât se străduiește să o facă să se simtă bine.
Balzac spunea: „În iubire, femeia este – și nu la suflet mă gândesc – o liră ale cărei taine nu se oferă decât aceluia ce știe a o mânui”
Este posibil ca acel bărbat care nu mângâie să fie un leneș sau pur și simplu un om lipsit de imaginație, sau prea puțin îndrăgostit de parteneră. Ca femeie poți alege, în consecință, dacă rămâi lângă el tolerând aceste handicapuri, în cazul în care nimic nu se va schimba în viitor. Sănătatea ta este în mâinile tale, nu ale lui.
Apoi gândește-te ce faci dacă în chiar structura personalității lui există anumite elemente care se pot opune tandreții. Carapacea creată în copilărie, despre care vorbeam mai devreme, (din lipsa mângâierilor) pentru a nu simți suferința privării de afectivitate, este un mijloc de apărare împotriva frustrărilor, pe care copilul de atunci l-a transmis adultului din prezent.
Unii dintre acești bărbați maschează frica de atingeri sub declarații false, de care se simt mândrii, că este vorba de o dovadă de maximă bărbăție. În realitate le este frică să se predea, să devină vulnerabili în fața unei alte persoane.
Refuzul mângâierilor din prezent este o formă de a refuza retrăirea frustrărilor rămase în memorie. Cercetătorii spun că, cei care au această structură și se încumetă să abordeze o ședință de masaj “cedează” nervos, fiind cuprinși de angoase: plâng, vomită, au sincope – pentru că prin atingere au fost reactualizate suferințele copilăriei.
Toți avem nevoie de atingeri, dar cine este atât de sincer și în contact cu corpul său încât să o recunoască?
Uneori femeile ajung la un compromis, de dragul unei îmbrățișări. Îmi amintesc de unele cliente care îmi mărturiseau că de dragul unei îmbrățișări erau dispuse să se dăruiască unui bărbat – pe care altfel nu l-ar fi acceptat – exprimând astfel o falsă dorință de sex.
Așa cum spuneam mai devreme există și momente când nu sunt binevenite aceste atingeri/ îmbrățișări. Un gest menit să aline poate fi perceput ca presiune, intruziune sau chiar amenințare. Dacă momentul sau omul este nepotrivit, sau gestul nu este dorit, chiar și cea mai bine intenționată atingere poate provoca disconfort.
În această categorie, de atingeri neplăcute, intră:
- Contactele mai mult sau mai puțin fortuite din mijloacele de transport în comun, care ajung să irite;
- Atingerile partenerului cu care tocmai ne-am certat, ne poate provoacă repulsie.
- Când stilul de atașament al persoanei nu este unul securizant. Cei cu un stil de atașament evitant pot percepe atingerea ca invazivă, în timp ce cei cu un atașament anxios pot tânji după apropiere, dar o vor analiza constant cu suspiciune > dacă este “suficient de sinceră” atingerea sau dacă “va avea parte de ea oricând”
Este nevoie să înțelegem că eticheta de “plăcut”/ “neplăcut” este dată de modul în care percepe creierul nostru ceea ce se întâmplă, de verdictul dat de acesta în urma cenzurii pe care o aplică în diferite situații.
De aceea, de multe ori le spun clienților mei că este bine să-și pregătească din timp partenera, dacă vor o partidă de sex reușită. Preludiul nu se face în pat, ci cu mult timp înainte, prin cuvinte tandre și un comportament care dovedește grijă, respect și sentimente frumoase.
Sub efectul acestor demersuri potrivite, creierul femeii autorizează resimțirea plăcerii. Și mai ales să nu uite de postludiu, un moment ignorat de mulți bărbați care îl consideră pierdere de timp. Apoi se întreabă de ce sunt refuzați și devin agresivi.
Dacă vrei ca atingerea ta să fie cu adevărat de folos celuilalt, ia în considerare aceste idei:
- Pentru cine este acest gest? Îl oferi ca să răspunzi nevoilor celuilalt sau pentru a-ți liniști propriile emoții?;
- Ce spune limbajul corpului celui căruia vrei să-i oferi atingerea? Uneori, un pas înapoi, o încordare sau evitarea contactului vizual pot spune mai mult decât cuvintele („nu vreau”);
- Ai întrebat înainte de a oferi atingerea? O întrebare simplă, precum „Vrei să te iau în brațe?” poate aduce mai multă alinare decât o atingere oferită fără acord.
Nu trebuie să renunțăm la îmbrățișări sau la gesturile fizice de sprijin. Dar e important să ne amintim că apropierea fizică nu aduce confort prin ea însăși ci prin intenția, empatia și respectul din spatele ei.
Adevărata binefacere vine din faptul că cineva ne vede, ne aude și e dispus să ne fie alături, nu doar să ne atingă.
Cu prietenie, Magdalena
