Nu vreau să fiu ca Ea / El

Poate că și tu ai declarat asta, sau ai auzit la alții „ eu nu sunt și nu vreau să fiu ca mama (tata)”.

Ceva din comportamentul acelui părinte te-a deranjat și ai hotarât să susții vehement că tu nu vei ajunge niciodată așa.

Dar, timpul a trecut și într-o bună zi te trezești că observi o mare asemănare între tine și acel părinte pe care îl criticai. Iar aceste asemănări pe care le negi și le eviți pot fi sub formă de: convingeri, valori, cuvinte, ticuri …

Uneori ajungem chiar să-i semănăm fizic și să avem aceleași probleme de sănătate.

Cum e posibil așa ceva?

Se vorbește de cei 7 ani de acasă și mulți se gândesc că este vorba doar despre educația primită în familie, pentru a ne ajuta să ne integrăm în societate.

Dar este mai mult de atât!

Când ne începem viața de adulți observăm că această moștenire transgenerațională își întinde influența în multe aspecte ale vieții.

Se întâmplă asta pentru că între 0 și 7 ani creierul copilului absoarbe toată informația din mediul înconjurator, fără a avea capacitatea de a face o selecție. Stările de frecvență în care trăiește: Delta (0-2 ani) și Theta (până la 6 /7 ani), îl fac să fie foarte ușor programabil. Modelul oferit de cei apropiați, este înmagazinat ca fiind un adevăr absolut și ajunge să-i influențeze întreaga viață.

Excepție fac doar cei care vor să afle mai multe despre ei și prin cursuri de dezvoltare personală reușesc să trieze și să rețină doar ce li se potrivește cu adevărat din toată zestrea primită în copilărie.

În rest, majoritatea se mulțumesc să conștientizeze, fără a face ceva, spunând  „am moștenit boala asta de la …” , „iritabilitatea o am de la…” , „sunt obez (ă) ca..”. La ..(puncte-puncte) urmeaza numele părintelui despre care crede că i-a transmis genetic acea problemă.

Eu nu aș descrie atât de simplist cauza problemelor noastre. Viața noastră este responsabilitatea noastră. Suntem fiul/fiica lui X și a lui Y, dar putem avea vieți diferite de ale lor, atâta timp cât facem alegeri diferite.

M-aș bucura dacă și tu ai vrea să îmbrățișezi convingerea mea, pentru că are la bază multă cercetare teoretică dar și practică (pe propria-mi piele). Asta te-ar putea scuti de suferința înaintașilor tăi.

Convingerea mea este că : dacă ajungem la niște probleme asemănatoare cu cele ale părinților noștri este pentru că am preluat modelul de a ajunge la suferință, considerându-l ca fiind singura posibilitate.

Când mă refer la „modelul de a ajunge la suferință”, aici poate fi vorba despre orice model pe care l-am copiat de la alții și care ne aduce prejudicii. Poate fi vorba despre cum:

  • te alimentezi
  • relaționezi
  • te relaxezi
  • reacționezi la evenimente neprevăzute
  • te poziționezi față de mișcarea fizică
  • trăiești în Prezent, NU în Viitor sau în Trecut
  • …etc.

Dintre toate, azi am să mă refer la obiceiurile alimetare și legătura lor cu nivelul de energie și starea ta emoțională.

Probabil ați auzit și ați experimentat fiecare (la fel ca și mine) mâncatul emoțional.

Am vorbit despre asta și într-o înregistrare pe TikTok  „Greutatea și Pacea Minții”  pe care o găsiți aici: https://www.tiktok.com/@magdalenaciuca7/video/7325911021992856864?lang=ro-RO 

Pentru urmăritorii mei de pe TikTok am oferit chiar și un Test pentru mâncatul emoțional. Dacă îl dorești și tu te rog să-mi scrii.

Dar, ceea ce mai puțini s-au gândit (și ar fi important să țină cont) este că ceea ce mâncăm ne influențează starea emoțională și energetică.  

Ați înțeles că este un cerc vicios: emoțiile ne declanșează pofte alimentare (mâncat compulsiv), iar unele alimente ne pot provoca emoții nedorite.

Am făcut experiențe pe mine, combinând greșit alimente la aceeași masă: proteine de mai multe feluri (carne, lactate..) + cartofi + dulciuri ..

Rezultatul ?

Oscădere a energiei, un fel de “beție alimentară”, stare de somnolență, ceață mentală.. Adică ești scos din “joc” pentru câteva ore, pentru că toată energia este folosită de stomac pentru a procesa tot amestecul pe care i l-ai oferit.

Dar, am experimentat și o detoxifiere timp de 7 săptamâni, în care am exclus total : alimente de origine animală (lapte, carne, ouă), cafea, zahăr.. + o curățare a intestinelor prin metodele știute de toată lumea + folosirea unor proceduri care să ajute la detoxifiere + un program cu multă disciplină în ceea ce privește orele de odihnă.

Și de data asta Rezultatul a fost surprinzător, dar Pozitiv.

După primele zile, grele, când corpul a intrat într-un sevraj de detoxifiere (probabil ca la persoanele dependente de diferite substanțe), a urmat liniștea și o senzație de BINE din toarte punctele de vedere.

Niciodată nu am mai avut acea senzație de curățenie interioară (fizică, mentală, emoțională), ca și cum aș fi scăpat de un balast.

Mintea mi-era clară, cu reacții prompte, putere de muncă de la primele raze ale soarelui până la ora 22 când eram deja la somn.

Și, ceea ce m-a uimit, nu reușeam să mă enervez orice s-ar fi întâmplat. Erau situații în care altă dată aș fi reacționat verbal-emoțional (agresiv), iar acum toate treceau pe lângă mine așa cum se strecoară apa printre pietre.

Chiar știu că odată mi-a scăpat o frază de genul “ce mă enervează situația asta ..!”- dar, ce să vezi, cuvintele nu au fost însoțite de emoția interioară de enervare corespunzătoare. Eram, cum se spune ZEN.

Nu m-am așteptat la asta, așa că am izbucnit în râs.

Ceea ce vreau să vă spun este că nimeni din afară nu ne poate tulbura echilibrul interior dacă noi nu favorizăm acest lucru. 

Unii dintre noi am rămas tributari obiceiurilor alimentare din copilărie, dintr-o loialitate (rău înțeleasă) față de cei care ne-au crescut. Am învățat să ne placă acele alimente pe care le-am consumat când eram mici, pentru că pe lângă gustul pe care îl aveau mai conțineau și o doză mare de iubire, răsfăț…

Iar acum, nici măcar nu ne trece prin minte să contestăm valoarea lor nutritivă sau să vedem toxicitatea lor.

Iar aici mă pot da exemplu și pe mine. M-am lăudat tot timpul că am fost crescută cu gogoși, clătite și cei mai buni cozonaci pe care i-am mâncat vreodată.

Nici nu-mi dădeam seama că admirând aceste “bunătăți” făcute de mama, de fapt eu perpetuam un mod nesănătos de a mă hrăni – pentru că uneori am abuzat de dulciuri (recunosc că nu-mi lipseau de la nici o masă).

Norocul meu, de nu m-am făcut “cât casa”, a fost că totdeauna am mâncat câte puțin din toate și nu mi-a lipsit mișcarea fizică.

Eu v-am oferit exemplul meu. Dar am cules multe informații de la cei care au făcut experimente pe grupuri mari de persoane.

De exemplu, excesul de mucus este favorizat de consumul mare de lactate. Acesta ne face să ne simțim slăbiți pe parcursul zilei și totodată ne împiedică vindecarea în cazul unei probleme la nivelul căilor respiratorii.

Tot așa am descoperit că stările de oboseală cronică, atacurile de panică, depresia.., sunt favorizate de alimentele foarte procesate: fast food, produsele de cofetărie și patiserie, băuturile carbogazoase .. combinate cu lipsa de odihnă.

Nivelul scăzut de energie, migrenele, iritabilitatea, confuzia/lentoarea în gândire, sunt doar câteva din ravagiile pe care le fac aceste alimente.

Nu uita, chimismul corpului tău îți va sabota orice fel de intervenție sau tehnică energetică. Până nu renunți la ceea ce îți face rău, este greu să funcționeze gândirea pozitivă, afirmațiile.. Este ca și cum ai vrea să pui un vin bun într-o sticlă murdară. În mod sigur își va pierde calitatea.

S-a descoperit că multe ingrediente alimentare psihoactive sunt identice cu ingredientele din unele medicamente sau din droguri ilegale. De exemplu feniletilamina din ciocolată este ingredientul principal dintr-un drog ilegal numit Ecstasy.

Tiramina și pirazina, care există în alune, cafea, muraturi, înghețată, brânză maturată și alte alimente, stau la baza medicamentelor antidepresive și a bronhodilatatoarelor pentru astm. Singura diferență este că abuzul de mâncare nu are un corespondent moral, social sau legal așa cum este în cazul abuzului de droguri.

Acești cercetători au ajuns la concluzia că dependenților de droguri le este mult mai ușor să se lase, decât le este dependenților de mâncare. Pentru că fără droguri poți să trăiești dar fără mâncare nu.

Dacă nu crezi, adu-ți aminte când ai asistat ultima dată la negocierea pe care o face o persoană dependentă de un aliment. Uneori este în stare chiar să mintă sau să fure mâncare, dacă cei din familie îi interzic acel aliment, în favoarea sănătății lui.

Tot ce pot să vă spun în încheiere: în fiecare zi suntem confruntați cu decizii și alegeri pe care le facem spre binele nostru.

Tocmai de aceea este ideal să ne cunoaștem foarte bine unicitatea. Să nu considerăm că cei care ne-au crescut știu mai bine decât noi ce ne este folositor doar pentru motivul că lor le-a fost bine așa.

Dacă pot să te susțin în vreun fel, cred că știi că sunt la capătul acestui mesaj alături de tine și este suficient să-mi scrii care sunt provocările tale.

www.magdalenaciuca.ro

contact@magdalenaciuca.ro

YouTube : https://bit.ly/magdalenaciucaYT

TIC-TOC : http://bit.ly/3KRN1hv  

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *