IUBIRE în vreme de pandemie (partea 2-a)

N-am avut de gând să scriu o continuare la prima parte a acestui articol – pe care o găsiți aici :  https://magdalenaciuca.ro/iubire-in-vreme-de-pandemie/

Dar am primit diferite mesaje de la abonatele site-ului meu. Unele mi-au cerut să-i transmit prietenei mele felicitări pentru că și-a ascultat inima. Altele mi-au trimis sfaturi care să o ferească de suferință.

Unele persoane chiar au revenit în mai multe rânduri cu diferite completări, pentru că ar fi vrut să-i fie de ajutor. Iar asta m-a impresionat foarte mult.

Printre ele era si un mesaj de la un bărbat care dorea să-mi cunoască prietena, pentru că, citez : “ simt că are multă iubire de dăruit, la fel ca și mine”.

Un alt mesaj care mi-a atras atenția, venea de la o tânără, care cuprinsă de cele mai bune intenții – cu tentă spirituală – spunea :

“Foarte frumoasă povestea! În realitate, viața i-a oferit o șansă de a trezi forța vieții din ea.Si nu are importanță dacă această poveste de dragoste cu acest bărbat se dezvoltă sau nu, poate chiar ar fi bine să nu, pentru că atunci ea va asocia această trezire la iubire cu imaginea bărbatului care a trezit în ea această forță. Ea ar trebui sa-si ” crească ” această iubire pe care o simte, dar să o directioneze către viața însăși, și nu către acel bărbat, ca și cum această trezire la viață i s-ar datora lui în exclusivitate. Așa apare viața, are nevoie de mici impulsuri. Dacă relația cu acel bărbat nu va iesi așa cum speră, atunci se va închide din nou în ea și acea forță a vieții care se trezise, va intra din nou în hibernare.”.

Nu am vrut să intru în polemici și să-i spun acestei tinere că prietena mea iubește și prețuieste viața, la cote maxime.

Dar, în dragoste este ALTCEVA, decât ceea ce se petrece în celelalte domenii ale vieții.

Nu poți iubi pe oricine și ce este mai trist, nu poți iubi la comandă pe cel care te iubește. Știu din experiență.

Ăsta este jocul iubirii, fără rațiune, fără reguli, uneori nedrept, dar real.

Din acest motiv este bine să prețuiești acel moment, poate unic, care a apărut în viața ta.

Și, dacă este ceva care poți face pentru a reține sau a prelungi acel moment, atunci

FĂ-O !

Dacă revenim la povestea prietenei mele, îmi vine și să râd.

Are o colecție de personaje care dorm în ea și oricând poate trezi pe cineva pentru a-l scoate la suprafață la un moment dat : femeia blânda, războinica, senzuala, vindecatoarea, …

Probabil ca toți avem așa ceva dar nu suntem conștienți.

Sau, unora ne este rușine să recunoaștem, pentru că de unele dintre aceste personaje nu suntem prea mândrii. Și alegem să folosim doar pe acela care  “DĂ BINE” în ochii celorlalți.

Femeile (unele) au aceasta abilitate de a trece ușor, în funcție de circumstanțe, de la un personaj la altul.

Iar barbații (aceia mai puțin fricoși) apreciază versatilitatea acestor femei. N-au timp să se plictisească, este ca și cum ar avea un harem întreg. Cred că o astfel de femeie a inspirat și pe autorul melodiei “ N-ați văzut o fată ?” cântată de Cornel Constantiniu.

Iată cum o descrie :

O cheamă Umbra sau Lumina,

Neîntinarea , poate Vina,

Desăvârşirea sau Pierea,

Sau Clipa sau Nemărginirea,

Sau Duioşia sau Minciuna,

Sau Adierea sau Furtuna,

Iubirea sfântă sau Uitarea,

Sau poate Lacrima,

Sau Marea…

Atâtea nume dintr-odată,

Şi toate pentru o singură fată.

De data asta, prietenei mele, i-a ieșit la suprafață copilul rebel, acel copil care nu se conformează, care are obiceiul să spună exact ce gândește, fără a ține cont de regulile diplomatice impuse și respectate de adulți.

De ce spun asta ? Pentru că ar fi putut foarte bine să citescă articolul meu și să-l trimită oricui, în afara de EL.

Am întrebat-o de ce a simțit nevoia să se dea de gol ?

Mi-a răspuns că viața este prea scurtă și uneori nu dorește să intre în aceste jocuri de societate, în care persoanele acceptă în mod tacit să se prefacă.

Ați întâlnit astfel de oameni prefăcuți ? Eu da. Este atunci când cei aflați în dialog lasă să se înțeleagă altceva decât ce le trece lor prin minte, altceva decât și-ar dori în realitate. Oamenii ăștia aproape că nu mai știu nici ei cine sunt în realitate, s-au obisnuit atât de mult cu masca pe care și-o pun în fiecare zi încât au început să creadă că ei sunt de fapt masca.

Prietena mea știe că este posibil să-l fi speriat, dar își asumă ceea ce va urma. (Este posibil chiar, EL să vrea să-și retragă invitația pe care i-a făcut-o, de a-l vizita).

Dacă viața LUI se desfășoară după niște reguli si principii sociale rigide, de tipul : “asta nu se face” , sau “nu este frumos ca o femeie să …” , dacă niciodată nu a făcut o nebunie de dragul cuiva, atunci nu va înțelege și chiar va simți un ușor disconfort față de ieșirea Ei din tipare.

Îmi închipui că poate să-și pună întrebarea, sau își va întreba prietenii :

“Și eu, acum ce trebuie să spun ?”, “Cum să reacționez ?”

Ca și cum ar fi ceva grav că o femeie L-a îndrăgit și a avut curajul să-i spună.

Dacă acest articol ajunge la tine, BĂRBATUL din această poveste, te asigur că nu trebuie să faci nimic, dacă asta îți dorești. Poartă-te normal, așa cum îți vine.

Probabil ai observat și în viața ta, că destinul ni-l creăm singuri prin ceea ce gândim, spunem și facem.

Acum, doar obisnuiește-te cu gândul că ești iubibil și ATÂT ! Doar atât ! Eu zic că nu este ceva rău ! Tu ce zici ?

Dar, acest articol este puțin probabil să mai ajungă la el. Din câte am înțeles, EA a luat hotarârea să nu mai deschidă acest subiect. Și așa simte că i-a încălcat liberul arbitru. Ca și cum ar fi intrat în camera lui fără să bată la ușă.

Și, pentru că umorul nu o părăsește pe eroina acestui articol, nici în cele mai dificile momente, mi-a spus că a avut și o motivație : nu și-a dorit să fie ca personajul din acea poveste arhicunoscută – Gheo care moare înecat, pentru că a refuzat orice ajutor,  ășteptând să-l salveze Dumnezeu.

“.Ajunge în Rai, unde se întâlnește cu Dumnezeu. Și Gheo îi spune:

– Bine Doamne, eu am avut încredere în Tine și Tu m-ai lăsat să mă înec?

– Păi ce era să mai fac, doar ți-am trimis două bărci și un elicopter. “

La sfârșitul conversației mi-a spus râzând  : “poate că am interpretat eronat mesajul venit de la Big Boss”.

Sau poate NU  (!?) – zic eu

Voi ce credeți ?

Cu drag, Magdalena

P.S. Dacă ți-a plăcut articolul, dă-l mai departe !

Cabinet individual de psihologie ∞ Magdalena Ciuca

www.magdalenaciuca.ro

contact@magdalenaciuca.ro

YouTube :

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *