Intențiile bune pot avea rezultate nedorite

Zilele trecute, m-au vizitat câteva rude pe care nu le mai văzusem de mult. Am stat de vorbă despre ceea ce a mai apărut nou în viața noastră și cu această ocazie una dintre rudele mele apropiate a început să facă un fel de bilanț al realizărilor ei de-a lungul vieții, constatând cu tristețe că multe dintre dorințele ei au rămas neîmplinite.

Am auzit de la ea, ceva care se întâmplă să aud foarte des : „viața mea a fost un întreg sacrificiu făcut pentru binele altora”.

Și-a dat seama că întotdeauna a fost ceva mai important sau mai urgent, decât ceea ce-și dorea pentru ea în acel moment. Că intențiile ei au fost bune întotdeauna.

A simțit că este de datoria ei să acorde prioritate nevoilor altor persoane, mai ales când era vorba despre copii ei.

O să spuneți „Ce este rău în asta ? ”

Nimic ! Dacă acel ajutor vine la timpul potrivit, adică în copilărie când cel mic nu se poate descurca singur – pentru că stadiul lui de dezvoltare (fizică, mentală, emoțională …) nu este încheiat.

Dar, la vârsta adultă, se poate întâmpla ca intențiile bune să aducă rezultate nedorite.

Ce fel de ajutor este acela când copila (!) are 40 de ani (necăsătorită și fără copii) vine zilnic la mama să mănânce ca la cantină și pleacă acasă cu borcanele de mâncare ?

Intenția bună este că mama vrea să-i ușureze munca în gospodărie și să-i salveze timpul liber. Rezultatul nedorit este că fiica va fi dependentă de mamă în această zonă – a gatitului – și va crede că nu este în stare, sau că nu intră în atribuțiile ei această activitate. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă s-ar căsători și ar avea copii … mai ales că nici mamele nu sunt nemuritoare.

Cât de mult îți ajuți băiatul când la +30 de ani îi faci o triere (a se citi decimare) a pretendentelor la statutul de viitoare soție, pe motivul „meriți ceva mai bun” ?

Intenția bună este că mama vrea să-l învețe să nu se grabească. Îi transmite că este necesar să facă o alegere bună a persoanei alături de care își va petrece restul vieții.

Rezultatul nedorit : își infantilizează fiul, care are din ce în ce mai puțină încredere în alegerile personale. Alimentează egoul fiului, iar acesta începe să creadă că nu s-a născut femeia perfectă care să-l merite.

Este vorba de ajutor ? AL CUI, CĂTRE CINE ?

Haideți să învățăm din natură ! Natura este cel mai bun profesor. Ce pasăre, ce animal își duce puiul în spate până la adânci bătrâneți ? Primul lucru pe care îl învață puii de la părinții lor este : să devină independenți, să se descurce singuri. ABIA ATUNCI PĂRINȚII ȘI-AU FĂCUT DATORIA CU ADEVĂRAT !

Vrem binele persoanelor dragi din viața noastră și de multe ori dorim să-i ajutăm chiar dacă nu ne-au cerut acest lucru. O facem cu cele mai bune intenții, din altruis

Dar, gândește-te la aceste reguli după care funcționăm

– Binele nostru diferă de cele mai multe ori de binele altora.

Și este normal să fie așa, dacă ne gândim că suntem atât de diferiți în alegerile pe care le facem. Pornind de la lucruri simple (vestimentație, nutriție, profesie, hoby-uri, gusturi, …) și mergând până la cele mai complexe și profunde care ne definesc pe noi ca persoane (valori, religie, misiune personală,…) – noi avem gusturi, preferințe și idei personale.

– Noi alegem dacă, de către cine și când vrem să fim ajutați.

Orice intervenție, din afară, care nu respectă aceste 3 condiții NU este bine primită.

Poți învăța din greșelile altora, dar cel mai bine înveți din propriile greșeli, din experiențele care te duc în ipostaze mai puțin familiare și de cele mai multe ori mai incomode.

Când vei avea un impuls de a ajuta pe cineva, oprește-te și analizează măcar aceste idei

– Ai primit acordul de la acea persoană pentru a o ajuta ?

Dacă nu, atunci asumă-ți și consecințele unui conflict – pentru că de cele mai multe ori ajutorul nesolicitat este interpretat drept o aroganță și o metodă de a-ți dovedi superioritatea (în gândire, inteligență…) ceea ce este greu de suportat.

Ajutorul pe care îl oferi este benefic, sau mai rău încurcă ?

Chiar dacă la prima vedere poate părea un gest de altruism, un ajutor inoportun sădește neîncredere în persoana ajutată și o împiedică să se dezvolte, să capete noi abilități de a se descurca singură făcând-o dependentă de cel care ajută (salvatorul).

Este vorba despre a ajuta pe cineva sau a te ajuta pe TINE ?

De multe ori este vorba despre nevoile mascate ale celui care ajută : de a fi valorizat, a se simți util, a găsi motive pentru a nu rezolva lucruri mai profunde din viața lui, a primi laude, a deține mai mult controlul asupra persoanei pe care dorește s-o ajute…

Am adus în discuție doar unul dintre comportamentele nocive care îți aduc rezultate nedorite chiar dacă intențiile sunt bune. Am vorbit doar despre asumarea rolului de SALVATOR.

La Modulul 5 – dedicat Comportamentului și rolul acestuia în modelarea destinului – din cursul „ Renaste ca Pasărea Phoenix ” , pun în discuție toate acele comportamente provocatoare de suferință.

Dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect, înscrie-te la curs aici :

Pe curând,

Magdalena

 P.S. Ajută-ți prietenii trimițându-le acest mesaj.

Cabinet individual de psihologie ∞ Magdalena Ciuca

www.magdalenaciuca.ro

contact@magdalenaciuca.roYouTube : https://bit.ly/magdalenaciucaYT

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *