„Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată fiinţa sa” – Gabriel Garcia Marquez
Avem nevoie să ne simțim iubiți tot timpul, din primii ani de viață până la vârste înaintate. Aș putea spune – atâta timp cât trăim.
Și totuși, de ce nu suntem mulțumiți atunci când primim iubirea?
Nu toate dovezile de iubire ajung la inima noastră. Și de multe ori, cu cât se străduiește cineva să ne-o arate, cu atât ne îndepărtăm mai mult.
De ce atunci când suntem la începutul relației totul este ca într-un vis frumos, apoi totul devine banal și apar nemulțumirile ?
Mulți specialiști, în ale iubirii, spun că de fapt apreciem foarte mult starea de îndrăgosteală – acea stare de obsesie de la începutul relației – și o confundăm cu iubirea. Apoi ne așteptăm (nerealist) ca aceasta să fie eternă.
Îndrăgostirea satisface temporar nevoia noastră de iubire, dar după ce ne revenim din această stare care se manifestă ca un drog, avem nevoie din nou de iubire. Dacă îndrăgostirea nu se transformă în iubire matură, cei doi au toate șansele de a se despărți.
Așa se și explică multiplele divorțuri și apoi căsătoriile care le urmează. Dorința de a fi iubit nu încetează, iar cel înfometat de iubire speră ca în următoarea relație să primească iubirea mult visată.
În cartea Cele 5 limbaje ale iubirii, Gary Chapman explică acest fenomen vorbind despre un rezervor afectiv ce există în fiecare din noi și care se golește în timp, atunci când nu este alimentat cu ce are nevoie.
Iar semnele clare ale golirii lui (și de multe ori chiar cauza) pot fi : comportamentul urât, cuvintele aspre sau ironiile pline de răutate, critica din lucruri mărunte, lipsa de interes față de celălalt și înstrăinarea.
În faza de îndrăgostire, nu ai timp și nici dorința de a vedea clar pe omul de lângă tine, vrei ca acel extaz să dureze toata viața. Știința a descoperit asemănări între creierul unui persoane care sufera de o tulburare psihică obsesivo-compulsivă și creierul unei persoane îndragostite.
De aceea, devine o adevarată binefacere când perioada de îndrăgostire este scurtă, altfel oamenii ar ajunge să fie absenți în viața lor, să-și neglijeze îndatoririle…
Ce urmează după ?
Pentru unii, care nu știu și nu vor să creadă că au ales în grabă omul nepotrivit – sub presiunea unor impulsuri naturale de moment, sau de frica singurătății – există calea ușoară, aceea de a căuta în altă parte ceea ce nu mai primesc.
Pentru alții, mai înțelepti, există calea educării și a muncii în doi (dacă au cu cine !) pentru a învăța să se iubească și după euforia îndrăgostirii.
Treziți la realitate, iluzia intimității dispare și odată cu ea dispare și altruismul îndrăgostirii, când reverși asupra celuilat acțiuni ce pot fi interpretate ca iubire.
Apar dorințele și comportamentele individuale reale. Fiecare dă și cere de la celălalt ceea ce pentru el înseamnă te iubesc.
Căsătoriile nefericite, spune Gary Chapman în cartea mai sus amintită, se datorează faptului că vorbim limbaje ale iubirii diferite. El a identificat 5 limbaje ale iubirii : cuvintele de incurajare, timpul petrecut alături de omul drag, cadourile, serviciile și contactul fizic.
Dar pentru a dori să transmiți celuilalt pe limbajul lui de iubire toată afecțiunea ta, este nevoie ca alegerea persoanei să fie una potrivită sufletului tău, să ai ceva în comun cu acea persoană, nu numai fizic, să poți comunica la orice nivel cu acel om, să-ți fie drag să te trezesti lângă el în fiecare zi.
Suntem generoși atunci când ne simțim iubiți, atunci când suntem acceptați, apreciați și respectați de partener exact așa cum suntem, fără să depunem efort.
Luna februarie este considerată luna iubirii și indiferent că alegem sărbătoarea Sfântului Valentin sau Dragobetele românesc, ne dorim să oferim celor din jur dovezi sincere de prietenie şi iubire.
De aceea, urarea mea din inimă către tine, este :
Să fii iubit exact așa cum îți dorești !
Te îmbrătișez cu drag, Magdalena
P.S. Îți mulțumesc dacă trimiți acest mesaj celor care au nevoie de el !
Cabinet individual de psihologie ∞ Magdalena Ciuca
YouTube :
